PRP vs ACRS (Platel Rich Plasma vs Autologous Cytokines Rich Serum)

Medicina regenerativă este o ramură a medicinei care se ocupă cu dezvoltarea procedurilor de reparare celulare, tisulară și de organ.

Așadar, procedurile studiate și folosite sunt:

• terapia cu celule stem
• factori de creștere și citokine (PRP și ACRS)
• ingineria de organ
• organe artificiale care să înlocuiască funcția organelor distruse

Cele mai studiate proceduri care s-au dovedit foarte utile în patologii la care tratamentul convențional nu a dat rezultate sunt: terapia cu celule stem și terapiile care folosesc celulele sanguine pentru capacitatea lor de producție a unor factori de creștere și citokine.

Vom vorbi astăzi, despre PRP (Platelet Rich Plasma) – Plasmă bogată în trombocite și ACRS (Autologus Cytokins Rich Serum) – Ser bogat în citokine

PRP (Platelet Rich Plasma) – Plasmă bogată în trombocite

Trombocitele sunt elemente sanguine anucleate care ajută în procesul de hemostază. Numărul normal de trombocite este între 150.000 – 450.000 mL, iar durata de viață este între 7-9 zile.

Dintre factorii de creștere implicați în reparare și regenerare țesuturilor amintim:

Kiturile de recoltare pentru PRP a sângelui venos conțin factori care stimulează trombocitele și care în momentul introducerii concentratului la locul „de reparare” eliberează factori de creștere.

Avantaje:

• Folosește sângele propriu – autolog
• Este sursă bogată de factori de creștere, în special – factorul de creștere derivat din trombocite și TGF – β
• Stimulează creșterea, proliferarea și regenerarea datorită conținutului bogat în citokine și factori de creștere.

După recoltare, eprubeta se centrifughează. Scopul centrifugării este acela de a separa și concentra trombocitele. Concentratul se introduce imediat cu ajutorul unui cateter sau ac la locul care se dorește a fi tratat.

Pentru a obține un rezultat bun, este nevoie de repetarea procedurii.

ACRS (Autologus Cytokins Rich Serum) – Ser bogat în citokine

Serul bogat în citokine este o altă procedură folosită pentru repararea țesuturilor. De această dată prin concentrația crescută de citokine anti-inflamatorii țesutul este stimulat să înceapă procesele de reparare. Pe lângă rolul regenerativ pe care îl au, mai au și rol analgezic și antiinflamator.

Ce au în comun cele două proceduri? Sunt bine tolerate de organism pentru că folosesc propriile celule.

Spre deosebire de PRP,  în ACRS, după ce se recoltează sângele, acesta este introdus la incubator, la 37 de grade pentru 3 ore. Scopul incubării este creșterea concentrației de citokine anti-inflamatorii. După cele 3 ore, sângele este centrifugat, iar serul îmbogățit este introdus printr-un ac sau cateter la locul pe care vrem să-l tratăm.

Posibile indicații ale ACRS (Autolog Cytokin Rich Serum)

– Copită (inflamațiavaginului)

– Gonoree

– Cervicită (inflamția colului uterin)

– Vulvită (inflamația organelor genitale externe)

– Bartholinită recurentă

– Salpingită

– Endometrioză / endometrită

– Anexită

– Foliculită

– Sindromul Behcet (dermatoza cauzată de inflamația vaselor de sânge)

– Eșec de implatare a embrionului în procedurile de fertilizare in vitro

– Creșterea insuficientă a endometrului (endometrul < 7 mm)

ACRS în reproducere și fertilizare in vitro

Endometrioza și endometrita

Endometrita cronică și endometrioză sunt probleme care pot declanșa un proces inflamator, ceea ce poate face foarte dificilă implantarea embrionului fie prin contact sexual natural, fie prin fertilizare in vitro (FIV). Aplicațiile ACRS arată că sunt prezente atât efecte proliferative celulare, cât și antiinflamatoare, astfel încât procesele reparatorii lucrează simultan.

Utilizarea ACRS a fost, de asemenea, asociată cu creșterea activității receptorilor de progesteron. Receptorii de progesteron sunt principalii actori care contribuie la menținerea unei mucoase endometriale groase și sănătoase, care, la rândul său, ajută la implantarea embrionului.

Aplicarea ACRS endometrială se administrează cu 2 până la 4 zile înainte de transferul embrionilor, deoarece activitatea celulară atinge nivelul optim în această perioadă. Pacientele diagnosticate cu endometrită cronică nu pot răspunde la tratamentul standard cu antibiotice. ACRS poate fi utilizat ca tratament de prima linie pentru endometrita cronică, în special la pacienții care nu răspund la regimurile antibiotice convenționale.

Endometrita cronică este o iritație persistentă a mucoasei cavității uterine. Se caracterizează prin iritarea celulelor plasmatice și limfocite în stroma endometrială, densitatea celulară crescută a stromei, maturarea asincronă a celulelor epiteliale și a fibroblastilor din stromă și edemul membranei mucoase superficiale. Inflamația este adesea asimptomatică sau oligosimptomatică cu sângerări uterine anormale și secreții vaginale, dureri abdominale inferioare, febră, leucoree și tulburări menstruale.

Receptivitatea endometrială în endometrita cronică poate fi definită ca disfuncțională, deoarece expresia locală a numeroase gene codificatoare pentru citokine, chemokine, proteine apoptotice și molecule de aderență este dereglată. În ceea ce privește endometrita cronică și eșecul de implantare, decideualizarea și mecanismul de cationi sale modi poate oferi o explicație. Procesul de decidualizare are loc in celulele stromale ale endoemtrului. Decidua deste endoemtrul modificat prin acținea progestaronului pentru a menține sarcina în timp ce produce factori de creștere, hormoni și citokines. Rolul său poate fi esențial pentru reglementarea invaziei trofoblastelor și stimularea sistemului imunitar matern. Prin urmare, legătura dintre endometrita cronică și eșecul de implantare poate fi stabilită având în vedere rolul deciduei în implantare și faptul că endometrita cronică pare să modifice procesul de decideualizare.

Endometrita cronică este considerată a fi o infecție ascendentă cauzată de micro organismele din flora vaginală nativă, infecțiile cu transmitere sexuală și tuberculoză, folosirea dușurilor vaginale, tampoanele intravaginale, contactul sexual la menstruație, precum și procedurile medicale care permit ascensiunea bacteriilor prin colul uterin în uter. În endometru, micro organismele cel mai frecvent detectate în cazurile de endometrită cronică sunt speciile Streptococ, Corynebacterium, Escherichia coli, Enterococcus faecalis, Mycoplasma genitalium, Bacteroides bivius și Ureeaplasma, Neisseria gonorrhoeae și Chlamydiatrachomatis. Fungii au fost rareori raportați ca fiind responsabili pentru endometrită.

Așadar, atunci când tratamentele convenționale au rezultatele așteptate, putem trece la terapii de nivel înalt pentru a crește succesul procedurilor de fertilizare in vitro și a îmbunătății calitatea vieții.

În clinica din Bradu, oferim pacientelor noastre aceesul la cele mai noi tehnologii medicale pentru a le ajuta să-și îndeplinească visul!

Dr. Marilena Băluță

Medic primar obstetrică-ginecologie

Embriolog senior